Potrivit art.3 alin.(1) din Legea nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei domestice „În sensul prezentei legi, violenţa domestică reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima ”.
În conformitate cu prevederile art.4 lit.b), din aceeaşi lege: „Violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme:…;b) violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
În temeiul art.5 alin.(1) lit.a) şi b) şi alin.(2) din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, „(1)În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;b)soţul/soţia…părinţii….. (2) În sensul prezentei legi prin victimă se înțelege persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violență prevăzute la art. 4, inclusiv copiii martori la aceste forme de violență.”
Art.23 alin.(1) lit a şi lit.d) din acelaşi act normativ preved: „(1)Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții:.. evacuarea agresorului din locuinţa familiei şi obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor art. 5, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;”.
Procedura emiterii ordinului de protectie începe printr-o sesizare personală a victimei sau în numele acesteia, precum și ca urmare a autosesizării. Se poate emite un ordin, în mod provizoriu, de către polițist pe o perioadă de 5 zile, iar în mod definitiv de instanța de judecată. Ordinul de protecție se judecă în regim de urgență, cu participarea obligatorie a procurorului, în camera de consiliu), justificat de necesitatea urgentă de protejare a victimei. Ordinul are un caracter temporar, prin acesta putându-se lua măsuri pentru o perioadă maximă de 6 luni.
Ca mijloace de probă sunt admise înregistrări cu telefonul, mesaje, martori, declarații vecini, certificate medico-legale etc. Cu toate acestea, nu se vor admite probele a căror administrare împiedică soluționarea urgentă a cererii.
Chiar dacă victima agresiunii, nu are eliberat un certificat medico-legal dacă contextul faptelor petrecute este demonstrat cu ajutorul altor probe şi relatiile de familie sunt grav deteriorate şi se desfăşoară în condiţii anormale în raport de regulile stabilite într-o societate civilizată, lipsa unui certificat medico-legal nu constituie un impediment pentru aprecierea gravităţii faptelor petrecute si emiterea unui ordin de protecție.
Ordinul de protecție este executoriu de la pronunțare, iar executarea se face fără somație sau fără trecerea unui termen. Hotărârea de emitere a ordinului se va remite poliției chiar din ziua pronunțării, acestea având obligația de a lua măsurile dispuse prin hotărâre sau de a sprijini luarea acestora.
În situația în care agresorul încalcă ordinul de protecție riscă închisoare de la o lună la un an. De asemenea, victima care încalcă ordinul de protecție riscă să fie obligată la acoperirea costurilor de emitere și punere în executare a ordinului de protecție.
Din perspectiva priorităţii emiterii unui ordin de protecţie prin raportare la conservarea vieţii de familie, trebuie acceptat faptul că în materia ordinului de protecţie, se justifică emiterea unui ordin de protecţie pentru eliminarea posibilelor riscuri de natură fizică şi psihologică, în detrimentul vieţii de familie, care poate fi sacrificată temporar, iar acest lucru este acceptat și de principiile dezvoltate în jurisprudența Curții Europene de Justiție, în aplicarea art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauza Suss v.Germania, hot.12.04.2006, par.88).
